joi, 17 noiembrie 2011

Dovleacul de (după) Halloween

La aproape două săptămâni de la Halloween, această sărbătoare de import care prinde din ce în ce mai multe rădăcini în România, Agenţia Naţională de Administrare a publicat Ordinul prin care se organele de control fiscal pot stabili prin estimare baza de impozitare.
Actul legislativ deşi are o aplicare mult mai largă, are legătură în principal cu reglemetarea privind impozitarea averilor nejustificate. Subiectul a mai fost pus pe tapet în urmă cu ceva vreme, atunci când în Codul de Procedură Fiscală au fost introduse prevederi referitoare la acest subiect. Reguli de import, ca şi sărbătoarea cu dovlecii rânjiţi şi găunoşi, dar "adaptate" realităţilor româneşti.

Din păcate, aşa cum dovlecii de halloween sfârşesc în gunoi sau (în cel mai fericit caz) transformaţi în plăcintă, tot asa normele legale cu pricina riscă să fie aruncate la tomberonul fiscalităţii.

 
 De ce asta? Păi să detaliem:

Reglementările respective spun în principiu că fiscul îi solicită contribuabilului care afişează o anumită avere, să jusitifice provenienţa acesteia. În condiţiile în care acesta nu este în măsură să demonstreze cu documente provenienţa banilor (venituri, împrumuturi, moşteniri, cadouri, etc) diferenţa nejustificată va fi impozitată cu 16%, în măsura în care aceasta este mai mare de 50.000 lei. Moment în care contribuabilul nostru, dacă e mai slab de înger, va păţi precum doamna din caricatura alăturată.

Toate bune şi frumoase, dar ce va face inspectorul fiscal în cazul în care contribuabilul nu se va speria şi îi va răspunde senin că are sumele respective din trafic de ţigări făcut undeva pe la începutul anilor '90. Mai clar spus, dintr-o faptă de evaziune fiscală care acum s-a prescris. Inspectorul respectiv va fi deci legat de mâini şi de picioare şi se va întoarce la birou cu tolba goală, aşa cum a venit.

Vorbim practic de matematică elementară: A + B = C, unde A este averea pe care cineva o are înainte de începerea termenului de prescripţie a faptelor ilicite, B este averea acumulată în acest timp, iar C averea actuală.
Organul fiscal poate identifica C-ul şi va impozita B-ul atâta vreme cât contribuabilul nu poate justifica provenienţa acestuia. Nu se va putea atinge însă niciodată de A, întrucât acesta este sub protecţia termenului de prescripţie.

Avem deci de-a face cu o reglementare foarte frumoasă dar total inaplicabila...

Există totuşi o soluţie la această problemă? Există, dar este una foarete delicată: amnistia fiscală. Fiscul ar trebui să îi invite pe toţi cei care se simt "cu musca pe căciulă" să completeze un document în care să declare pe propria răspundere valoarea celor 3 elemente din egalitatea de mai sus: A, B şi C. E clar, veniturile obţinute ilicit până acum, vor scăpa de impozitare (de asta se cheamă şi amnistie, nu?). Dar avem un punct de plecare, iar pe viitor inspectorii fiscali nu vor mai trebui să rezolve ecuaţii cu două necunoscute. Iar dacă situaţia va fi ţinută sub control, nu se va mai ajunge ca un contribuabil să ţină ascună o avere pe perioada de prescripţie a infracţiunii şi să o afişeze doar ulterior.

Desigur, amnistia fiscală presupune o discuţie lungă, de moralitate, etică şi echitate fiscală, care implică o decizie politică şi are dedesubturi mult mai complexe, pe care nu mi-am propus să le dezvolt aici. Fără o astfel de abordare reglementarea de impozitare a averilor nejustificate va rămâne însă precum un dovleac de Halloween: frumoasă, strălucitooare dar care nu prea sperie pe nimeni.

marți, 16 august 2011

Americanii, noua criză și fiscalitatea din Romania

Am revăzut in week-end pe youtube câteva fragmente din filmul-capodoperă ”Balanța” făcut de Lucian Pintilie în 1992. Și m-a frapat o secvență cu un dialog între primar (Victor Rebengiuc) și preot (Dorel Vișan).
Vă las să o savurați, înainte de a trece mai departe:

video


Sună cunoscut și actual? Desigur, cu mici modificări, pe ici pe colo, prin părțile esențiale.
Bine, veți spune, și ce legătură are asta cu fiscalitatea din România? Păi are, pentru că dacă noul val de criză care vine tot din America va potopi din nou plaiurile mioritice, scăparea va trebui să vină din ”strângerea șurubului fiscal”. Și de aici întrebarea: cum vor reacționa (dacă vor reacționa) guvernanții noștri dacă lucrurile o vor lua razna? La fel ca în 2009 când și-au dat cu stângu'n dreptu' introducând impozite cu caracter feudal de genul impozitului minim care n-au făcut decât să încurajeze evaziunea? Suntem oare noi mai cu moț decăt americanii?

Evaziunea... Am citit de curând un articol despre evaziunea fiscală scris de economistul american James Surowiecki și am încercat să extrapolez ideile la realitatea românască. Este știut faptul că evaziunea are, pe lângă componenta legală, un puternic caracter social. Contribuabilii nu plătesc impozitele doar de teama de a nu fi sancționați ci și pentru că ei sunt parte dintr-un contract social: eu plătesc impozite pentru că am datoria morală de a-i ajuta indirect și pe cei mai puțin norocoși dar și pentru că vreau să trăiesc într-o societate cu un standard înalt de civilizație, standard care se întreține și din banii plătiți de mine.

Acest lucru se întâmplă însă atâta vreme cât sunt îndeplinite cumulativ două condiții:
- fiecare plătitor de impozite respectă acest contract nescris, înțelegând că dacă el trișează, povara fiscală va apăsa mai greu pe umerii celorlalți
și
- contribuabilul are certitudinea că banii plătiți ca impozit nu se duc într-o ”gaură neagră” ci îi ajută pe cei sărmani sau se întorc direct sau indirect la el prin bunurile și serviciile pe care statul le pune la dispoziția societății.

Din păcate, în România nici una dintre aceste două condiții nu este respectată, ceea ce mă face să cred că procesul de revenire va fi unul lung și dureros. Iar această revenire nu va putea fi făcută ”prin noi înșine” ci se va întâmpla la momentul în care cei mari și bogați care în 2007 ne-au permis să stăm la (pardon lângă) masa lor, se vor fi înfruptat îndeajuns și se vor gândi să ne arunce și nouă câte ceva. (Îndrăznesc chiar să afirm că toată această criză va dura 7 (șapte) ani, deci nu vom reveni la vremurile bune mai devreme de 2015!)

E o realitate crudă care nu va dispărea decât atunci când vom înceta să mai spunem ”nu vreau să plătesc impozite pentru că nici ceilalți nu o fac” și atunci când cei care ne conduc se vor gândi cu adevărat la binele comun nu doar la buzunarele și conturile lor personale.

Mesajul potrivit de încheiere l-am găsit tot în ”Balanța” fiind astăzi, mai actual ca niciodată și care dincolo de nota hazlie conține un adevăr de neclintit: numai prin muncă vom putea să ieșim din fundătura în care  suntem, aici nefiind un loc unde se învârt marile finanțe ale lumii (cum ar fi Londra sau Luxemburg-ul) care ne-ar permite să traim doar din mașinațiuni financiare. E nevoie ca fiecare dintre noi să lase văicăreala, să se apuce să facă ceea ce știe să facă mai bine și să încercăm să ne facem un trai mai bun fără să îi mai așteptăm pe alții să ne ajute.

video

Succes!

miercuri, 13 aprilie 2011

Despre stabilitate din perspectiva unui consultant fiscal

M-am gandit de doua ori inainte sa pun titlul acestei postari. Prima oara mi-a venit in minte formula "Cum isi bate joc Guvernul de contribuabili si de consultantii fiscali dintr-un foc?" Mi-am zis insa ca e un titlu agresiv si demn de o revista de scandal. Asa ca am modificat radical titlul, chiar cu riscul de a nu fi bagat in seama.

Dar sa trec la subiect: in Monitorul Oficial publicat luni, 11 aprilie 2011 intr-o Ordonanta de Urgenta a Guvernului (nr. 35, ca sa fiu cat mai clar) avand un titlu banal "Ordonanta pentru stabilirea unor măsuri în domeniul realizării programelor de interes public sau social, al îndeplinirii obligațiilor fiscale și al funcționării optime a instituțiilor statului, precum și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale" Guvernul ne rezerva o surpriza cu gust dulce-amarui: se elimina obligatia de certificare a declaratiilor de impozit pe profit de catre un consultant fiscal!

Foarte bine, s-ar putea spune la prima vedere, o birocratie in minus, nu mai sunt obligati contribuabilii la un cost suplimentar pentru o formalitate inutila. As fi 100% de acord cu aceasta opinie, desi aceasta ar inseamna pentru mine ceva venituri in minus dar cu o conditie: sa fi citit aceasta mirobolanta Ordonanta intr-un Monitor Oficial din luna Decembrie 2010 sau chiar Ianuarie 2011.

Insa, onor-guvernantii nostri decid sa ne traga o palma atat noua, consultantilor cat si contribuabililor constiinciosi si celor aflati in dificultate.

Sa ma explic:

- Minunata Ordonanta vine cu 2 saptamani inainte de termenul de depunere a declaratiilor. Moment in care noi consultantii, am semnat deja contractele de certificare cu clientii, am facut cea mai mare parte din munca de certificare, urmand ca in saptamanile urmatoare sa emitem rapoartele si facturile. Moment in care Guvernul ne lasa fara obiectul muncii... Asta e,nu vom muri din asta, dar nu numai noi suferim.

- Contribuabilii constiinciosi s-au luptat si au depus declaratiile fiscale pe 25 februarie, asa cum prevede Codul Fiscal. Data la care certificarea era obligatorie iar banii au fost platiti consultantului pentru certificare.

- Contribuabilii care au inregistrat pierdere fiscala la 30 Septembrie 2010 trebuiau sa plateasca impozitul minim si sa depuna o declaratie partiala pentru perioada 01 Ianuarie - 30 Septembrie, cu termen 25 februarie. Care iarasi, trebuia certificata.

- In schimb, contribuabilii care au lasat totul pe ultima suta de metri, urmand sa faca certificarea in ultimele doua saptamani sunt marii castigatori ai noii Ordonante.

Dupa actul normativ care reglementa rescadentarea datoriilor fiscale ale rau-platnicilor, iata o noua palma data contribuabililor cinstiti. Sa fie asta o invitatie la nepasare si ignorarea obligatiilor fiscale?

Bravos Natiune, halal sa-ti fie!