marți, 16 august 2011

Americanii, noua criză și fiscalitatea din Romania

Am revăzut in week-end pe youtube câteva fragmente din filmul-capodoperă ”Balanța” făcut de Lucian Pintilie în 1992. Și m-a frapat o secvență cu un dialog între primar (Victor Rebengiuc) și preot (Dorel Vișan).
Vă las să o savurați, înainte de a trece mai departe:

video


Sună cunoscut și actual? Desigur, cu mici modificări, pe ici pe colo, prin părțile esențiale.
Bine, veți spune, și ce legătură are asta cu fiscalitatea din România? Păi are, pentru că dacă noul val de criză care vine tot din America va potopi din nou plaiurile mioritice, scăparea va trebui să vină din ”strângerea șurubului fiscal”. Și de aici întrebarea: cum vor reacționa (dacă vor reacționa) guvernanții noștri dacă lucrurile o vor lua razna? La fel ca în 2009 când și-au dat cu stângu'n dreptu' introducând impozite cu caracter feudal de genul impozitului minim care n-au făcut decât să încurajeze evaziunea? Suntem oare noi mai cu moț decăt americanii?

Evaziunea... Am citit de curând un articol despre evaziunea fiscală scris de economistul american James Surowiecki și am încercat să extrapolez ideile la realitatea românască. Este știut faptul că evaziunea are, pe lângă componenta legală, un puternic caracter social. Contribuabilii nu plătesc impozitele doar de teama de a nu fi sancționați ci și pentru că ei sunt parte dintr-un contract social: eu plătesc impozite pentru că am datoria morală de a-i ajuta indirect și pe cei mai puțin norocoși dar și pentru că vreau să trăiesc într-o societate cu un standard înalt de civilizație, standard care se întreține și din banii plătiți de mine.

Acest lucru se întâmplă însă atâta vreme cât sunt îndeplinite cumulativ două condiții:
- fiecare plătitor de impozite respectă acest contract nescris, înțelegând că dacă el trișează, povara fiscală va apăsa mai greu pe umerii celorlalți
și
- contribuabilul are certitudinea că banii plătiți ca impozit nu se duc într-o ”gaură neagră” ci îi ajută pe cei sărmani sau se întorc direct sau indirect la el prin bunurile și serviciile pe care statul le pune la dispoziția societății.

Din păcate, în România nici una dintre aceste două condiții nu este respectată, ceea ce mă face să cred că procesul de revenire va fi unul lung și dureros. Iar această revenire nu va putea fi făcută ”prin noi înșine” ci se va întâmpla la momentul în care cei mari și bogați care în 2007 ne-au permis să stăm la (pardon lângă) masa lor, se vor fi înfruptat îndeajuns și se vor gândi să ne arunce și nouă câte ceva. (Îndrăznesc chiar să afirm că toată această criză va dura 7 (șapte) ani, deci nu vom reveni la vremurile bune mai devreme de 2015!)

E o realitate crudă care nu va dispărea decât atunci când vom înceta să mai spunem ”nu vreau să plătesc impozite pentru că nici ceilalți nu o fac” și atunci când cei care ne conduc se vor gândi cu adevărat la binele comun nu doar la buzunarele și conturile lor personale.

Mesajul potrivit de încheiere l-am găsit tot în ”Balanța” fiind astăzi, mai actual ca niciodată și care dincolo de nota hazlie conține un adevăr de neclintit: numai prin muncă vom putea să ieșim din fundătura în care  suntem, aici nefiind un loc unde se învârt marile finanțe ale lumii (cum ar fi Londra sau Luxemburg-ul) care ne-ar permite să traim doar din mașinațiuni financiare. E nevoie ca fiecare dintre noi să lase văicăreala, să se apuce să facă ceea ce știe să facă mai bine și să încercăm să ne facem un trai mai bun fără să îi mai așteptăm pe alții să ne ajute.

video

Succes!

2 comentarii:

  1. Ce cred ca ar fi de actualitate, de undeva de prin ani lui caragiale si pana acum. MUNCA, nu este adusa in discutie de nici unul din partidele politice semnificative postdecembriste, dar in aceiasi masura si de firava soc. civila, partial ,,politizata,,. Cred ca pudoarea, cu care subiectul este ocolit, are o mare incarcatura de profunde semnificati. Toate persoajele aparute in prim planul atentiei publice, nu au avut performante cat de cat, notabile. Aici subliniez ca basescu (animal politic), sezizand aceasta componenta a pedalat pe acest aspect. Dar el a fost si ramane contraperformer, si pe acest subiect. Se poate dezvolta argumentat si controlabil cazul.

    RăspundețiȘtergere