joi, 17 noiembrie 2011

Dovleacul de (după) Halloween

La aproape două săptămâni de la Halloween, această sărbătoare de import care prinde din ce în ce mai multe rădăcini în România, Agenţia Naţională de Administrare a publicat Ordinul prin care se organele de control fiscal pot stabili prin estimare baza de impozitare.
Actul legislativ deşi are o aplicare mult mai largă, are legătură în principal cu reglemetarea privind impozitarea averilor nejustificate. Subiectul a mai fost pus pe tapet în urmă cu ceva vreme, atunci când în Codul de Procedură Fiscală au fost introduse prevederi referitoare la acest subiect. Reguli de import, ca şi sărbătoarea cu dovlecii rânjiţi şi găunoşi, dar "adaptate" realităţilor româneşti.

Din păcate, aşa cum dovlecii de halloween sfârşesc în gunoi sau (în cel mai fericit caz) transformaţi în plăcintă, tot asa normele legale cu pricina riscă să fie aruncate la tomberonul fiscalităţii.

 
 De ce asta? Păi să detaliem:

Reglementările respective spun în principiu că fiscul îi solicită contribuabilului care afişează o anumită avere, să jusitifice provenienţa acesteia. În condiţiile în care acesta nu este în măsură să demonstreze cu documente provenienţa banilor (venituri, împrumuturi, moşteniri, cadouri, etc) diferenţa nejustificată va fi impozitată cu 16%, în măsura în care aceasta este mai mare de 50.000 lei. Moment în care contribuabilul nostru, dacă e mai slab de înger, va păţi precum doamna din caricatura alăturată.

Toate bune şi frumoase, dar ce va face inspectorul fiscal în cazul în care contribuabilul nu se va speria şi îi va răspunde senin că are sumele respective din trafic de ţigări făcut undeva pe la începutul anilor '90. Mai clar spus, dintr-o faptă de evaziune fiscală care acum s-a prescris. Inspectorul respectiv va fi deci legat de mâini şi de picioare şi se va întoarce la birou cu tolba goală, aşa cum a venit.

Vorbim practic de matematică elementară: A + B = C, unde A este averea pe care cineva o are înainte de începerea termenului de prescripţie a faptelor ilicite, B este averea acumulată în acest timp, iar C averea actuală.
Organul fiscal poate identifica C-ul şi va impozita B-ul atâta vreme cât contribuabilul nu poate justifica provenienţa acestuia. Nu se va putea atinge însă niciodată de A, întrucât acesta este sub protecţia termenului de prescripţie.

Avem deci de-a face cu o reglementare foarte frumoasă dar total inaplicabila...

Există totuşi o soluţie la această problemă? Există, dar este una foarete delicată: amnistia fiscală. Fiscul ar trebui să îi invite pe toţi cei care se simt "cu musca pe căciulă" să completeze un document în care să declare pe propria răspundere valoarea celor 3 elemente din egalitatea de mai sus: A, B şi C. E clar, veniturile obţinute ilicit până acum, vor scăpa de impozitare (de asta se cheamă şi amnistie, nu?). Dar avem un punct de plecare, iar pe viitor inspectorii fiscali nu vor mai trebui să rezolve ecuaţii cu două necunoscute. Iar dacă situaţia va fi ţinută sub control, nu se va mai ajunge ca un contribuabil să ţină ascună o avere pe perioada de prescripţie a infracţiunii şi să o afişeze doar ulterior.

Desigur, amnistia fiscală presupune o discuţie lungă, de moralitate, etică şi echitate fiscală, care implică o decizie politică şi are dedesubturi mult mai complexe, pe care nu mi-am propus să le dezvolt aici. Fără o astfel de abordare reglementarea de impozitare a averilor nejustificate va rămâne însă precum un dovleac de Halloween: frumoasă, strălucitooare dar care nu prea sperie pe nimeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu