Francezii au un mod interesant prin care definesc finalul vacanței de vară: termenul ”la rentrée” care înseamnă nu doar începerea școlilor ci startul unui nou sezon în toate domeniile. În zona fiscalității am simțit din plin acest rentrée al autorităților săptămâna trecută, cand oficiali ai Guvernului au aruncat în piață câteva fumigene numai bune de creat vâlvă în mass-media. Am primit solicitări din partea câtorva jurnaliști sa îmi dau cu părerea pe marginea ideilor respective, dar sincer, mi s-au părut copilării care nu merită bagate prea mult în seamă.
Așa ca mi-am propus să încep aici un mic roman-foileton, pe tema modificărilor fiscale care ar fi necesare în România, înainte de a număra piscinele din Pipera în Google Maps sau de a oferi unor pensionari de la bloc șansa să se înscrie din nou pe o lista cu informatori (ai ANAF-ului de data asta).
Așadar:
Ce măsuri fiscale
încă așteaptă mediul de afaceri din România?
Unul dintre paradoxurile
fiscalității noastre este că singura constantă a domeniului o
reprezintă procesul de modificare continuă. Prevederile Codului Fiscal sunt
ajustate, amendate, modificate și completate cu o rapiditate demnă de o cauză
mai bună, atât de către Guvern cât și de Parlament. Iar procesul are loc necontenit,
indiferent de culoarea politică a majorității conducătoare sau de starea
economiei românești și mondiale.
Până la un punct este
ceva normal, Codul Fiscal reglementează taxele și impozitele aplicabile într-o
economie, un organism viu care evoluează (sau involuează) și se schimbă
în continuu. Iar Codul Fiscal este în mod automat nevoit să se adapteze acestei
realități. Din păcate însă, modificările ce au loc la noi sunt de cele mai
multe ori facute în grabă, fără analize prealabile sau studii de impact și
niciodată nu au la bază o viziune pe termen mediu sau lung.
Dar în acest articol nu mi-am
propus să fac o analiză a procesului de modificare a fiscalității și nici a
strategiei fiscale concepute de guvernanții nostri. Aceste lucruri au fost,
sunt și vor mai fi discutate și analizate în materiale ample. Voi încerca să prezint în continuare câteva dintre
ideile de modificări legislative care ar trebui luate în
considerare atunci când se va dori cu adevărat o reformare a domeniului fiscal.
Astăzi: Cota unică de impozitare
Astăzi: Cota unică de impozitare
Primul lucru de care are nevoie
legislația fiscală românească este introducerea cotei
unice de impozitare. Da, am spus bine, introducerea cotei unice. Ceea ce am
avut începând din anul 2005 și până în prezent este un surogat, o falsă cotă
unică, un organism modificat care ne-a fost vândut drept ceva extraordinar. După cum s-a văzut,
sistemul acesta, așa schiop cum a fost implementat, a fost totuși unul dintre
factorii care au generat creșterea economică puternică a țării noastre în
perioada 2005-2008. Și care încă mai face un număr important de investitori să rămână în România.
Așadar, în primul rând
ar trebui să procedăm la generalizarea sistemului de impozitare cu 16% la toate
categoriile de venituri indiferent de sursa lor sau de modul în care sunt
obținute. Acest lucru ar conduce la instaurarea mult doritului cadru general
caracterizat de echitate fiscală, care ar incuraja contribuabilii să se
concentreze pe dezvoltarea afacerilor mai degrabă decât pe găsirea de portițe
și soluții alternative care să le minimizeze costurile fiscale.
Desigur ,asta înseamnă
eliminarea tuturor facilităților și avantajelor fiscale oferite anumitor categorii
de contribuabili, cum ar fi de exemplu, salariile angajaților care lucrează la producția de
programe informatice. La prima vedere pare un lucru rău, dar dacă această măsură nu va fi singulară ci va fi
însoțită și de altele ce vor fi expuse în episoadele următoare, efectul net asupra
acestei categorii de contribuabili va fi unul pozitiv, conducând la un cost
fiscal mai mic decât cel actual.
Eliminarea facilităților
și generalizarea cotei de impozitare de 16% are la bază ideea că sistemul de
cotă unică este în esența lui o facilitate fiscală care beneficiază egal tuturor
jucătorilor din economie indiferent de domeniul în care activază, de forma în
care își desfășoară activitatea sau de sursele de obținere a veniturilor.
Vom primi oare această șansă din partea celor care fac legile în România? Eu încă mai sper.
Vom primi oare această șansă din partea celor care fac legile în România? Eu încă mai sper.
sunt un beneficiar al scutiri de impozit ca inginer software, deci in conflict cu autorul. lucrez in regim de outsourcing. aduc in tara ~5500 eur lunar, iau in mana cam 2500. restul se duc la cheltuieli birou sau in taxe la stat. din cei 2500, 500 se duc la stat ca tva. cei 2000 eur ramas ii cheltui tot aici, chiar daca probabil jumatate se duc pe bunuri importate. net, aduc in tara 5500, las in tara 4500. daca mai mi se ia 16%, s-ar putea sa descopar ca e mai rentabil sa ma relochez in alta tara, intrucat prin natura muncii am o mobilitate crescuta. aceasta a fost logica din spatele scutirii de impozit pentru programatori, si este la fel de actuala acum ca si cand a fost introdusa prima data. efectul este evident. dintre colegii mei, majoritatea au ramas in tara. daca ma uit cu cateva promotii in urma, 90% au plecat. imi permit sa spun ca autorul bate campii. sa imi spuna si mie cum poate cineva ocoli codul fiscal profitand de aceasta prevedere care are niste conditii clare de aplicare.
RăspundețiȘtergere