Motto:
Veniți dragi păsări înapoi - Veniți cu bine!”
”Dintr-alte țări de
soare pline,
Pe unde-ați fost și
voi străineVeniți dragi păsări înapoi - Veniți cu bine!”
Voi continua astăzi
serialul promis cu un nou episod analizând un subiect foarte discutat de
investitorii și antreprenorii români: lipsa legislației de holding. Lipsă care
îi face pe mulți dintre cei care fac sau vor să facă afaceri în România (fie că
sunt străini sau români) să își mute mai întâi capitalurile, asemenea înaripatelor
din poezia lui Coșbuc, în ”țările calde” și prin intermediul unui cuib (a se
citi ”holding”) făcut acolo, să investească aici.
Dar mai întâi să recapitulăm conceptul de
holding!
Un holding este o companie care are ca obiect
de activitate principal deținerea de participații în alte firme aflate în diverse
jurisdicții și care beneficiază de un regim special de impozitare, respectiv
pentru toate veniturile de natură investițională, holdingul nu plătește impozit
pe profit. Astfel de venituri sunt: dividendele încasate de la firmele
deținute, dobânzile aferente creditelor acordate, redevențele facturate ca
urmare a cedării către partenerii de afaceri a drepturilor de autor deținute.
Așadar, atâta vreme cât câștigurile obținute
sunt folosite la efectuarea altor investiții (i.e. holding-ul plasează banii în alte activități / firme), pentru
acestea nu se vor datora impozite și taxe. Un impozit pe dividende va fi plătit
însă la momentul în care proprietarul holdingului va retrage din acesta
dividende pentru consumul propriu.
Sistemul încurajează deci folosirea
câștigurilor la efectuarea de noi investiții, impozitul fiind datorat doar atunci
când sumele respective se retrag din circuitul economic pentru consum privat.
Trebuie subliniat faptul că a devenit un
leitmotiv al întâlnirilor între reprezentanții mediului de afaceri și cei ai
autorităților solicitarea de a introduce în legislația românească conceptul de
holding, cu avantajele fiscale menționate mai sus. Dar din păcate e doar o predică
în deșert…
Necesitatea unui astfel de sistem este
dictată de două motive principale:
· Încurajarea
investitorilor care desfășoară activități în România să își păstreze
capitalurile în țară și nu să le transfere în alte jurisdicții cu scopul de a
fi investite aici. Orice consultant
poate da din experiența personală numeroase exemple de antreprenori care sunt nevoiți
să meargă afara în afara voinței lor. Mulți nu se simt confortabil să-și
discute afacerile cu cineva într-o limbă străină, au teamă de necunoscut, sunt
sceptici cu privire la rezultatele finale, dar atunci când realizează că vor
putea amâna plata a 16% impozit către
statul român până la momentul în care decid să ridice câștigurile respective
pentru consum personal, fac eforturi și își structurează afacerile printr-un
holding în afara României. Și odată ce ”a prins gustul” afacerilor
internaționale, va fi mai greu să îl convingem să revină.
·
Dezvolatarea
industriei de servicii conexe holdingurilor (consultanță financiar-contabilă,
fiscală, juridică, etc) și crearea de locuri de muncă pentru românii care vor
fi angajați în aceste holdinguri (există țări care în legislația de holding
prevede obligativitatea angajării în astfel de structuri a cel puțin unui
salariat din țara respectivă). Aici voi fi acuzat că
îmi urmăresc interesul personal, dar de ce n-aș face asta? Ar fi grozav să pot
angaja mai mulți consultanți, să-mi cresc echipa, firma mea să câștige mai mult
și să plătească mai multe impozite statului român. Sunt țări precum Cipru sau
Malta în care o parte semnificativă din Produsul Intern Brut este adus de acest
domeniu al serviciilor financiare asociate holdingurilor.
În concluzie, legiferarea unui astfel de
sistem ar dinamiza foarte mult activitatea de investiții și ar încuraja, așa
cum am menționat, păstrarea capitalurilor în România. De ce evită autoritățile
române implementarea lui? Se pare că de teama de a pierde câteva puncte
procentuale ca venituri la bugetul de stat, care se fac acum din impozitarea
acestor tranzacții. Prea puține, zic eu, pentru că așa cum am menționat mai
sus, toți cei aflați în această situație se mută în țări în care funcționează
un astfel de sistem evitând, perfect legal, plata impozitelor în România.
În final nu îmi rămâne decât să sper că poate
totuși guvernanții nostri se vor gândi încă o dată la aceste ”păsări călătoare”
și vor face ceva să le convingă să nu mai migreze off-shore. Iar acel ceva sa
nu fie o colivie ci un mediu propice în care să crească și să depună cât mai
multe ouă! Pentru că în prezent, vorba poetului:
”De
frunze și de cântec goi,
Plâng
codrii cei lipsiți de voi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu