Mică
incursiune în sistemul de impozitare al câștigurilor de capital
”Este o tragi-comedie: plângi după bani și
râzi de cei care stau la rând să ia bilete” – cam așa era definiția
dată filmelor proaste pe vremea copilăriei mele.
O
astfel de tragi-comedie ne-a fost servită de mass-media locala săptămâna
trecută, partea hazlie fiind reprezentată de discuția internabilă purtată în
jurul unor milioane pierdute de investitorii care au ales - cu bună știință -
să-și pună banii într-o pușculiță înregistrată în British Virgin Islands.
Tragedia
este, în opinia mea, faptul că din toată această discuție lipsește partea
nevăzută a icebergului, care ne arde (sau ne răcorește J)
la buzunare pe toți cei care plătim impozite în această țară, nu doar pe
săracii investitori ale căror milioane s-au evaporat precum apa din Marea
Caraibelor: impozitarea câștigurilor din astfel de investiții!
Dar cum funcționează sistemul de impunere al
acestor câștiguri?
Conform
art. 67, alin. (3), lit. a) din Codul
Fiscal, toți cei care obțin câștiguri din tranzacționarea de titluri de valoare
pe piețele externe sunt obligați să depună trimestrial o declarație de impozit
în care să informeze autoritățile fiscale române despre câștigurile obținute și
să plătească un impozit de 16% pe aceste sume. Codul fiscal prevede chiar
posibilitatea ca eventualele pierderi înregistrate în anumite tranzacții să fie
compensate cu profiturile obținute din alte tranzacții, impozitul fiind
calculat doar pe câștigul net. De
asemenea, se face și o regularizare anuală, iar în situația în care în
impozitul final datorat este mai mic decât suma plăților anticipate
trimestriale contribuabilul are dreptul la o restituire de impozit de la
autoritățile fiscale.
Teoria
este frumoasă, întrebarea care se pune este însă următoarea: câți dintre cei
care obțin astfel de câștiguri respectă aceste reguli, având în vedere că
statele în care intermediarii de astfel de operațiuni au sediul (i.e.
pușculițele de care vorbeam mai devreme) sunt de cele mai multe ori din
categoria paradisurilor fiscale care nu au semnat acorduri de schimb de
informații cu România?
După
părerea mea, gradul de conformare al acestor (potențiali) contribuabili tindevertiginos
către zero. Pe ce ma bazez când spun
asta? Pe faptul că în 2011 dintr-un total de 181,6 mld lei, total venituri
bugetare, categoria ”Alte impozite pe
venit, profit și câștiguri de capital” contribuie cu numai 0.7 mld lei. Dar
atentie, aici se încadrează și impozitele pe câștigurile realizate din astfel
de operațiuni efectuate în România, care de regulă nu scapă netaxete, impozitele
fiind reținute și virate la fisc de către brokerii locali. Și care, în opinia
mea reprezintă mare parte din această sumă, alături de impozitele pe
tranzacțiile imobiliare reținute și virate de către notari și de cele din
vânzarea participațiilor la societățile închise din România care nu se pot
înregistra la Registrul Comerțului fără dovada plății impozitului.
Așadar,
ce-i de făcut?
Aici,
din păcate, nu există soluții la îndemână și ușor de implementat, modificările
în legislație neputând să fie de prea mare folos.
Lupta
cu paradisurile fiscale ia forma unui război de gherilă și este dus de
autoritățile fiscale din majoritatea țărilor lumii. În plus, metodele nu sunt
întotdeauna cele mai ortodoxe, vezi cazul de acum câțiva ani când fiscul german
a ”mituit” un funcționar al unei bănci din Liechtenstein pentru a obține lista
cu rezidenții germani care dețineau în conturile acelei bănci sume importante,
netrecute în declarațiile de impozit.
Printre
măsurile care se impun în opinia mea e numără:
-
În
primul rând necesitatea introducerii în Codul Fiscal a unui capitol special
”Câștiguri de capital” în care să se clarifice când se datorează și cum anume
se calculează și plătește câștigul pe veniturile din investiții. Iar acest mod
de determinare să fie același indiferent dacă investitorul este persoană fizică
sau persoană juridică.
-
O
mai bună cooperare între autoritățile fiscale și instituțiile bancare pentru a
putea fi identificați cei care primesc în conturile din România sume
semnificative din exterior, fără o justificare economică viabilă.
-
Corelarea
acțiunilor inspectorilor fiscali responsabili cu aceste verificări cu cele
efectuate de cei care pun în aplicare legea privind impozitarea averilor
afișate, intrată în vigoare anul trecut.
Și
cel mai important element:
-
Un proces de restructurare profundă a sistemului de administrare și
colectare fiscală care să ne aducă de la stadiul de sistem fiscal feudal la o
administrație modernă, demnă de mileniul trei. Dar despre asta, mai pe larg
într-un articol viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu