Au trecut între timp peste 300 de ani și s-ar putea spune că
omenirea a evoluat. Mă întreb însă dacă în ceea ce privește impozitarea a
făcut-o cu adevărat. Cel puțin în România, unde abia revenit din vacanță, aflu
cu surprindere că autoritățile ”au pus la dospit” o idee care să ne faca din
nou viața mai palpitantă: un impozit forfetar ce ar trebui aplicat nu prea se
știe cui, de când și în ce condiții. Eu personal, nu prea înțeleg de ce…
Pentru ca dacă impozitul țarului Rusiei avea rol de pârghie
fiscală urmărind modernizarea societății (respectiv ca marii boieri să aibă o
imagine occidentală) impozitul forfetar nu poate avea ca rezultat decât o
birocrație mai stufoasă (și nu din cauza bărbilor!), oferind de lucru unor
funcționari care altfel nu-și mai pot justifica posturile și dând bătăi de cap antreprenorilor,
contabililor și consultanților. Pe lângă costurile suplimentare ale statului
generate de administrarea acestui sistem aș îndrăzni să afirm că acest impozit
este împotriva ideii de cotă unică și mai mult, oferă celor ce urmăresc
reducerea costurilor fiscale o modalitate de a face acest lucru în prefectă
legalitate. Prea multe dezavantaje, după părerea mea.
Oare nu avem deja experiența nefericită a impozitului minim
impus de guvernul Boc in anul 2009 care s-a dovedit a fi un dezastru? Nu ar fi
mai sănătos să se pregătească o strategie fiscală pe termen mediu și lung, care
să stea la baza eventualelor ajustări viitoare ale codului fiscal și
legislației secundare? Idei există din belșug, câteva sugestii mai bune sau mai
rele am prezentat și eu într-o serie de 6 articole (cine este interesat le
poate citi aici: ep.
1, ep.
2, ep.
3, ep.
4, ep.
5, ep.
6). Avem încă o dovadă că indiferent de culoarea politică, guvernanții
noștri gândesc pe termen scurt, încercând să cârpească pe ici pe acolo sacul
putred numit buget de stat cu măsuri stângace și fără coerență.
Nu ne mai rămâne așadar decât să așteptăm ca Monetăria
Statului să bată medalioanele de confirmare a plății forfetarului și să ne
așezăm cuminți la rând cu suta de ruble (pardon, cardul) în mână, ca să obținem
câte unul.
Succes!
PS: ca orice român care se gândește mai mult sau mai puțin
la teoria conspirației, stau și mă întreb dacă nu cumva ideea forfetarului nu
este de fapt decât o perdea de fum trasă de autorități ca să ne dea un subiect
de discuție, iar în spatele acesteia nu ni se pregătesc niște reglementări mult
mai dure. Experiența ultimilor 5 ani îmi spune că n-ar fi prima oară…
Bine ai revenit, BOIERULE! :)
RăspundețiȘtergereDe bun simt articolul, acum astept cu nerabdare "barbile" de la Guvern!
Pana atunci, s-auzim de bine !
Păi...aşteaptă coane...că în curând va ”bate” şi medalioane...plăcuţe...
RăspundețiȘtergere.....de acelea ce le v-om purta la gât...inclusiv cu cipul implantat sub piele...
Eu sper ca in ziua aia sa fiundeja pe alte taramuri... :-)
Ștergere