joi, 7 februarie 2013

Tax Heaven for Everyone


Motto:

“In these days of cold affections (…)
This could be heaven for everyone
This world could be fed, this world can be fun.”
Heaven for Everyone, Queen

 
Într-un articol publicat de curând, amica și concitadina mea Anca Doicin face o analiză bine documentată și argumentată în care atrage atenția asupra pericolului care îi pândește pe capitaliștii români odată cu intrarea în vigoare a noilor reguli privind impozitarea tranzacțiilor efectuate cu entitățile înregistrate în paradisurile fiscale.

Desigur problema are, asemenea monedei, două fețe: pe o parte vedem comportamentul lipsit de fair-play al celor care se folosesc de astfel de structuri pentru a evita plata impozitelor în România, obținând un avantaj competitiv asupra celor care aleg să joace în mod cinstit. Pe cealaltă parte avem un sistem fiscal tot mai hrăpăreț, coroborat cu o risipă inadmisibilă (a se citi ”jaf”) în cheltuirea banului public din partea autorităților.
Ascultând argumentele ambelor părți te trezești în situația rabinului care dă dreptate fiecăruia dintre cei doi veniți la judecată, ba chiar si celui de-al treilea care se minuna cum de doi oameni care se ceartă pot avea dreptate în același timp…
Bine-bine, mă veți întreba, și atunci ce e de făcut? Pentru că suntem cu toții de acord că trebuie să facem ceva, altfel ne îndreptăm spre o fundătura.

Soluția după părerea mea este una simplă și mi-a fost sugerată de versurile de mai sus: în loc să plecăm în căutarea Paradisului peste mări și țări, de ce nu l-am aduce pe acesta aici, să-l avem la îndemână și să ne bucurăm cu toții de el? Pare un vis, dar dacă analizăm problema cu atenție vom vedea că asta se poate realiza mult mai repede decât s-ar crede la prima vedere. Avem ca bază un cod fiscal in vigoare de aproximativ 9 ani, care s-a maturizat suficient astfel încât să ne dea o bază de construcție solidă. Ajustarea acestuia cu implicarea fiscaliștilor nu ar trebui să dureze mai mult de jumătate de an. Idei și recomandări sunt destule, pentru a vedea și rezultate este nevoie de două lucruri:
(i) De o minte limpede la Ministerul Finanțelor care sa coordoneze acest proces. Iar oamenii care sunt acum în fruntea instituției, consultanți fiscali și ei, mă fac să sper că această condiție este îndeplinită.

(ii) De voință politică. Acesta este ”cuiul lui Pepelea” din povestea noastră. Dacă politicienii proaspăt aleși în funcție vor înțelege și vor susține necesitatea acestui demers, atunci avem șanse mari ca începând cu anul viitor să vedem fiscalitatea noastră ca ”un loc luminat, un loc cu verdeață, de unde va fi fugit durerea, întristarea și suspinarea”.  Dacă vor continua să promoveze același sistem caracterizat de cârpeli, excepții de la regulă și interese meschine, vom continua să ne învârtim la nesfârșit pe lângă cazanul cu smoală clocotită.

Eu aleg totuși să sper în prima variantă. Și voi continua să predic aici pentru un Paradis Fiscal Mioritic.
Succes!