marți, 23 iulie 2013

Cum "supravieţuim" unei inspecţii fiscale? Partea a 2-a

Continuăm astăzi serialul despre inspecţia fiscală atacând, cum ar spune avocaţii, fondul problemei. Aşadar, dacă în articolul anterior (pe care îl puteţi citi aici) am vorbit despre elemente mai puţin palpabile, care ţin de natura relaţiei cu inspectorul fiscal, acum voi prezenta aspecte de natură tehnică şi detalii pe care trebuie să le cunoaşteţi pentru a transforma întâlnirea cu autorităţile într-o reuşită.

Cel mai bun mod de a începe este să punctăm pe o axă a timpului principalele etape ale unei inspecţii fiscale:

T0 – Selectarea contribuabililor pentru inspecţie;
T1 – Comunicarea avizului de inspecţie;
T2 – Începerea inspecției şi eventualele întreruperi ale acesteia;
T3 – Solicitarea de explicaţii scrise;
T4 – Prezentarea proiectului de raport;
T5 – Discuţia finală;
T6 – Prezentarea punctului de vedere în scris de către contribuabil şi / sau a declaraţiei scrise;
T7 – Emiterea raportului de inspecţie fiscală;
T8 – Emiterea deciziei de impunere;
T9 – Începerea executării silite sau contestaţia la executare;
T10 – Contestarea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere;
T11 – Atacarea răspunsului la contestaţie la Curtea de Apel;
T12 – Atacarea deciziei Curţii de Apel la Curtea Supremă de Justiţie a României;
T13 – Atacarea deciziei Curţii Supreme la Curtea Europeană de Justiţie.

Pentru a nu risca sa transform acest articol într-o nuvelă, în articolul de astăzi voi încerca să acopăr etapele de la T0  la T2, păstrând ceva suspans şi pentru data viitoare. :-)

În ceea ce priveşte etapa de selecţie (T0), atâta vreme cât inspecţia nu este rezultatul unei cereri de rambursare / compensare, contribuabilul nu poate controla lucrurile în niciun fel. Sau, mai bine spus, nu ar trebui să poată avea niciun control. :-)
Selecţia se face de către organul fiscal competent, fiind conform legii, un proces complet netransparent. Au fost perioade în care alegerea se făcea cu ajutorul calculatorului, în baza unor criterii precum pierderile contabile şi fiscale repetate pe o perioadă mai lungă de timp, nivelul cifrei de afaceri sau desfăşurarea unui obiect de activitate cu risc ridicat (e.g. comerţ cu produse accizabile, materii prime  deşeuri sau desfăşurarea de activităţi de jocuri de noroc, baruri, etc). În prezent, nu există însă nicio prevedere legală care să îi poată oferi contribuabilului posibilitatea de a previziona sau de a controla momentul în care va fi supus unei inspecţii fiscale.
Aşadar, fiţi tot timpul vigilenţi şi cereţi celor responsabili să păstreze evidenţele contabile şi fiscale în perfectă ordine. 

Odată lista contribuabililor selectaţi definitivată, inspectorii fiscali vor proceda la întocmirea şi comunicarea avizelor de inspecţie fiscală (T1). Important de menţionat este că avizul de inspecţie trebuie înmânat marilor contribuabili cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea inspecţiei şi cu 15 zile înainte celorlalţi contribuabili. Există desigur şi excepţii de la această regulă, dar nu voi insista asupra lor în acest articol.
De asemenea, în cazul în care termenul prevăzut în avizul comunicat este mai mare, inspectorul nu poate reveni asupra lui pentru a începe inspecţia mai devreme, chiar dacă noul termen respectă cele regula celor 30/15 zile menţionată mai sus. Aveţi aşadar dreptul să trimiteţi la plimbare inspectorii agresivi care vor să înceapă operaţiunile foarte repede, dar atenţie mare la aspectele sensibile de care vorbeam în articolul anterior. Totul trebuie să fie analizat, studiat şi bine gândit, nu se recomandă acţiunile pripite!

Ajungem deci la momentul în care începe propriu-zis activitatea de inspecţie (T2), când inspectorii se prezintă la sediul firmei şi solicită evidenţele contabile şi fiscale. Primul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să le cereţi inspectorilor să consemneze începerea inspecţiei în registrul unic de control al firmei dumneavoastră.  Este prima dovadă că vă cunoaşteţi drepturile şi un semn pentru inspectori că au în faţă un partener de discuţie bine pregătit. De la acest moment se calculează cele 3 luni (pentru contribuabilii obişnuiţi) sau 6 luni (pentru marii contribuabili) ce reprezintă durata maximă a inspecţiei fiscale. După expirarea acestui termen, aveţi iarăşi dreptul de a invita inspectorii la plimbare. :-) Din nou, atenţie mare la astfel  de acţiuni, calculaţi înainte de a acţiona!

Trebuie să mai ştiţi că legea vă obligă să le asiguraţi inspectorilor un spaţiu adecvat desfăşurării activităţii cu un minimum de birotică şi care să permită păstrarea în siguranţă a documentelor (N.B.: cafeaua şi ceaiul nu sunt prevăzute de lege dar fac parte din minimul de curtoazie a unei gazde; faptul că le oferiţi unele cu gust excelent sau cu gust groaznic ţine iarăşi de tehnicile de inteligenţă emoţională!).
Dacă punerea la dispoziţie a unui spaţiu corespunzător nu este posibilă, veţi putea agrea cu inspectorii să desfăşuraţi procesul în altă parte (e.g. la sediul biroului de contabilitate care vă întocmeşte evidenţele, la sediul autorităţii fiscale sau în alt loc). De menţionat că inspectorii au dreptul să ceară să viziteze oricare dintre spaţiile în care se desfăşoară activitate economică, dar numai în timpul orelor de program.
Orice vizită în afara programului de lucru se face doar cu acordul contribuabilului. Rămâne să decideţi dacă sunteţi de acord sau nu...

Legea mai spune ca aveţi obligaţia să colaboraţi cu organul de inspecţie fiscală. Asta înseamnă să îi puneţi la dispoziţie toate documentele şi informaţiile care vă sunt solicitate. Atenţie însă, nu confundaţi inspectorul cu preotul şi colaborarea cu spovedania! Răspundeţi la întrebări clar şi concis fără să divagaţi discuţia în direcţii care nu au legătură cu subiectul. S-ar putea să daţi idei care să complice lucrurile inutil.
Mare grijă de asemenea la jocul "good cop - bad cop" foarte des folosit de organele de inspecţie. Dacă simţiţi că aţi fost prins pe picior greşit, cereţi timp de gândire: este o inspecţie nu un interogatoriu la care trebuie să răspundeţi pe loc! Ieşiţi din cameră, reflectaţi în linişte şi sunaţi-vă avocatul sau consultantul fiscal. De cele mai multe ori nici măcar nu e vorba de o problemă, este doar un mod prin care inspectorii încearcă să vă testeze reacţiile şi vigilenţa.

Ce alte drepturi mai aveţi pe durata inspecţiei?

Cel mai important este acela de a fi informat. Cereţi inspectorilor să vă aducă la cunoştinţă periodic modul în care decurge procesul, să vă sesizeze eventualele probleme identificate pentru a putea lua măsuri de corecţie încă din timpul controlului. Ca şi în medicină, unde e mai bine să previi decât să tratezi, este de preferat ca problemele să fie rezolvate rapid, fără a mai ajunge în raportul de inspecţie fiscală.

De asemenea, trebuie să ştiţi că orice întrerupere a inspecţiei fiscale se face doar pentru motive întemeiate şi în baza unui document oficial emis de conducătorul autorităţii fiscale. Dacă vreţi să jucaţi dur, cereţi avocatului - consultantului dumneavoastră să negocieze cu fiscul pe tema "motive întemeiate". Legea nu defineşte acest termen şi orice zonă gri prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.

Un alt element important este faptul că aveţi dreptul să vă împotriviţi reverificării unei perioade care a făcut deja obiectul unei inspecţii fiscale. Reverificarea se poate face doar prin decizia conducătorului autorităţii fiscale, în situaţia când apar elemente noi ce nu au fost cunoscute primei echipei de inspecţie. Folosiţi-vă de acest drept pentru a vă negocia poziţia, atunci când simţiţi că inspectorii încalcă granţia de care povesteam în articolul trecut!

Cam atât pentru astăzi, revin în curând cu un nou episod. Până atunci, bucurati-vă de vară!










luni, 15 iulie 2013

Cum ”supraviețuim” unei inspecții fiscale? – Partea 1

Am primit în ultima vreme recomandări din partea prietenilor și cititorilor mei cu privire la subiectele abordate în articolele scrise aici. Una dintre ele a fost să cobor puțin din zona (oarecum) abstractă a strategiei și politicilor fiscale, către teme mai apropiate de activitatea curentă a unui consultant fiscal, contabil sau antreprenor român.

Inspirat fiind de o serie de conferințe susținute în primăvară împreună cu experții Raiffeisen Bank, mi-am propus să vă împărtășesc într-o serie de câteva articole o parte din experiența personală cu privire la inspecția fiscală. Experiență pe care am adunat-o pe parcursul a aproape 16 ani petrecuți în domeniul fiscal, din care primii doi ”de partea cealaltă a baricadei”. Pentru că da, mi-am început cariera ca și inspector fiscal, unde am avut șansa de a cunoaște câțiva oameni extraordinari de la care am învățat foarte multe într-un timp foarte scurt, dar unde am cunoscut și ”partea întunecată a Forței”!

Așadar, ce-i de făcut pentru a ieși cât mai puțin șifonat dintr-un astfel de supliciu numit inspecție fiscală?

În opinia mea sunt două mari categorii de instrumente pe care trebuie să le stăpâniți pentru a finaliza procesul cu zâmbetul pe buze, sau cel puțin fără grimase de durere J: cunoștințe foarte bune de natură tehnică și și abilități de inteligență emoțională.

În episodul de astăzi mă voi concentra pe a doua categorie, acele elemente care la anglo-saxoni poartă denumirea generică de ”soft skills”. Aceasta întrucât o inspecție fiscală este o activitate care presupune interacțiunea între două grupuri de persoane: cele care urmăresc interesul autorității fiscale și cele care-l urmăresc pe cel al contribuabilului. Modul în care este gestionată această relație pe perioada de timp respectivă este crucial, fiind uneori chiar mai important decât aspectele de natură tehnică. Și nu vorbesc aici de comportamente obscure sau lobby in stil balcanic!

Așadar, care este comportamentul recomandat pe durata unei inspecții fiscale din perspectiva inteligenței emoționale?

  • Stabiliți de la bun început un raport de egalitate cu echipa de inspecție

Asta se traduce printr-o atitudine respectoasă dar fermă, prin care să definiți de la început unde începe și unde se termină spațiul personal al fiecăruia. Abordând o atitudine umilă îi dați inspectorului șansa de a ”întinde coarda” mai mult decât îi permite statutul său, ceea ce vă pune din start în dezavantaj. Pe de altă parte, o atitudine agresivă vis-a-vis de inspector este de asemenea de evitat, întrucât îl va determina pe inspector să vă arate că el deţine puterea. Așadar, ”echilibru” este cuvântul cheie pe care să îl purtaţi tot timpul în minte. 

  • Arătați echipei de inspecție că aveți cunoștințe solide ale legislației relevante

Știm cu toții că un om informat este un om puternic. Înainte de începerea inspecției, organul de control trebuie să vă înștiințeze de acest lucru printr-un aviz de inspecție. Dacă termenul de începere al inspecţiei este mai mic de 30 de zile în cazul marilor contribuabili, respectiv 15 zile în restul cazurilor, este momentul să îi arătaţi deja inspectorului că stă de vorbă cu cineva pregătit şi să îi solicitaţi refacerea avizului.
Profitați de termenul dintre data comunicării avizului până la începerea efectivă a operațiunii și citiți cu atenție titlul VII al Codului de Procedură Fiscală („CPF”). Veţi găsi o mulţime de informaţii utile legate de procedură care vă pot fi de folos în perioada următoare. Alternativ, urmăriţi episoadele următoare ale acestei serii de articole, vom detalia acolo o bună parte dintre aceste informaţii.

De ce este importantă cunoaşterea procedurii? Pentru că trăim într-o ţară a formelor fără fond şi complicaţiile birocratice reprezintă cea mai bună armă. Nu o lăsaţi doar în mâna autorităţilor! Un distins domn avocat cu multă experienţă, mi-a mărturisit odată că la o proporţie covârşitoare din procesele pe care le-a câştigat (deloc puţine), şi-a construit cazurile exploatând viciile de procedură ale părţii adverse, câştigând astfel înainte ca judecătorul să intre în analiza pe fond a problemei...

  •  Atenţie la solicitarea asistenţei de specialitate

CPF vă dă posibilitatea de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică pe toată durata inspecţiei. Râmâne însă la alegerea dumneavoastră dacă şi cum faceţia apel la consultanţi sau la avocaţi.
Pot exista situaţii în care prezenţa unui terţ să irite echipa de inspecţie sau să o facă să îşi pună mai multe întrebări decât este cazul („dacă a venit cu avocatul înseamnă că se teme de ceva...”). Pentru a evita astfel de situaţii, mulţi contribuabili preferă să nu pună faţă în faţă inspectorii cu avocatul / consultantul, preferând doar să discute cu cu acesta „în spatele uşilor închise” şi să comunice doar ei cu echipa de inspecţie.

Există însă cazuri în care comportamentul echipei de control trece dincolo de „spaţiul personal” trasat iniţial, de care vorbeam mai sus. În acest caz, introducerea unui specialist în discuţii poate duce la o „echilibrare a balanţei de putere”.

Nu putem spune deci dacă e bine sau nu ca un specialist în fiscalitate să fie implicat activ în proces, decizia urmând a fi luată în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte.

Concluzionând, putem spune că gestionarea unei inspecţii fiscale presupune mai mult sau mai puţin aceleaşi tehnici şi strategii pe care le folosiţi în cadrul unei negocieri comerciale. Modul în care veţi reuşi să convingeţi echipa de inspecţie asupra corectitudinii evidenţelor dumneavoastră fiscale depinde nu doar de ceea ce se află efectiv în dosare ci şi de abilităţile dumneavoastră de a gestiona elementele de inteligenţă emoţională. Lucru foarte important, întrucât un rău care nu a putut fi evitat în timpul desfăşurării inspecţiei, cu greu va putea fi remediat ulterior, în etapele ulterioare când raportul de inspecţie fiscală este contestat sau când vă veţi căuta dreptatea în instanţă.

Până la articolul următor pe această temă, mult succes!