marți, 27 august 2013

Cum “supravieţuim” unei inspecţii fiscale? Partea a 4-a

Întrucât  vara e pe sfârşite, mi-am zis că e momentul să finalizez seria de articole pe tema controalelor fiscale, pentru a vă putea intra bine pregătiţi din acest punct de vedere, în noul sezon ce stă să înceapă. Dacă din cauza vacanţei sau din alte motive n-aţi apucat să citiţi primele episoade sau daca doriţi să vă reîmprospătaţi memoria, le puteţi accesa aici: partea 1, partea a 2-a, partea a 3-a.

Ne aflăm aşadar în etapa T7 pe axa timpului aşa cum am prezentat-o în partea a 2-a a acestei serii, etapă în care inspectorii fiscali emit raportul de inspecţie fiscală şi îl pun la dispoziţia contribuabilului.

Dacă lucrurile au mers „ca la carte”, ar trebui ca în acest moment să citiţi documentul respectiv, să îl semnaţi, inspectorii să vă mulţumească pentru buna colaborare şi să vă concentraţi 100% pe activitatea dumneavoastră. De multe ori lucrurile nu stau însă aşa, finalul inspecţiei propriu-zise fiind începutul de drum al unui lung, obositor  (dar şi costisitor) proces de contestare a raportului de inspecţie fiscală.

Aşadar, citiţi cu atenţie varianta finală a raportului şi verificaţi dacă modificările agreate cu inspectorii după discuţia finală au fost introduse şi dacă eventualele erori ce s-au strecurat iniţial au fost îndreptate. De asemenea, este important ca, în cazul în care au fost stabilite datorii fiscale suplimentare achitate de dumneavoastră în timpul inspecţiei, inspectorii să menţioneze explicit acest lucru în raportul întocmit. Evitaţi astfel riscul ca acestea să vă fie imputate încă o dată prin decizia de impunere.

De asemenea, în cazul în care au existat divergenţe iar contribuabilul a depus un punct de vedere scris asupra problemei  respective, inspectorii au obligaţia de a-l anexa la raportul de inspecţie fiscală precum şi de a include în raport punctul lor de vedere,  împreună cu fundamentul legal pe care acesta se sprijină. Insistaţi asupra acestui aspect întrucât raportul de inspecţie reprezintă cel mai important document în etapele de contestaţie care vor urma.

În situaţia în care nu sunteţi de acord cu unul sau mai multe aspecte înscrise în raport, puteţi refuza semnarea lui, dar acest lucru nu face decât să întârzie lucrurile cu câteva zile. Organele de control vă vor transmite documentul respectiv prin poştă, data înscrisă pe plic fiind considerată data la care aţi luat la cunoştinţă rezultatele inspecţiei.

Odată cu raportul, autorităţiel vor emite şi decizia de impunere (T8), în baza căreia vi se stabileşte obligaţia legală de plată a obligaţiilor fiscale suplimentare. În mod normal aceste sume trebuie plătite indiferent dacă raportul de inspecţie fiscală va fi contestat sau în termenul prevăzut de lege. Mai exact spus, contestarea sumelor nu conduce automat la suspendarea obligaţiei de plată: inspectorii au dreptate până când autoritea de soluţionare a contestaţiei sau instanţa nu stabileşte contrariul.

Dacă plata nu este efectuată, organele fiscale pot începe procedura de executare silită a contribuabilului (T9). În acest caz, cu ajutorul unui consultant fiscal priceput şi a unui avocat bun puteţi iniţia rapid o acţiune în instanţă prin care să obţineţi suspendarea executării silite pentru o anumită perioadă.  Neavând pregătire juridică nu vă pot da prea multe detalii despre această procedură, dar un element important este ca împreună cu consultantul fiscal să puteţi pregăti o argumentaţie solidă împotriva punctului de vedere al inspectorului, argumentaţie care să fie ulterior susţinută în instanţă de avocat şi care şă convingă judecătorul că executarea silită nu trebuie efectuată.

Contestaţia la raportul de inspecţie (T10) se depune la autorităţile fiscale în termen de 30 de zile lucrătoare de la data la care acesta v-a fost adus la cunoştinţă (data semnării sau data poştei, aşa cum am menţionat mai sus) şi vă recomand ca aceasta să fie redactată atât cu suportul consultantului fiscal cât şi a avocatului care vă ajută în acest demers. Aceasta întrucât este important ca, încă de la momentul contestării, să aducem toate argumentele şi informaţiile pe care le considerăm relevante pentru caz. Aceasta întrucât în situaţia (cea mai des întâlnită) în care răspunsul la contestaţie este negativ şi se decide atacarea acestuia la Curtea de Apel  (T11), există riscul ca judecătorul să nu accepte în sprijinul contribuabilului invocarea de argumente care nu au fost incluse de la bun început în discuţie.

Revenind la contestaţie, din păcate legea este nedreaptă şi nu prevede un termen în care organele de soluţionare au obligaţia să vină cu un răspuns la cererea contribuabilului (deşi în cazul acestuia, nedepunerea în 30 de zile a contestaţiei îl face să decadă din drepturi). Am întâlnit situaţii în care răspunsul la contestaţie a întârziat mai aproape un an, caz în care împreună cu avocaţii am decis începerea unei acţiuni separate în instanţă, prin care am somat fiscul să ne răspundă. Deşi aceasta este o cale oarecum „lăturalnică” şi considerată inutilă de către unii avocaţi, pot să vă spun că în majoritatea cazurilor şi-a atins scopul, impulsionând autorităţile să procedeze la soluţionarea contestaţiei.

Rezultatul acesteia poate fi (i) acceptarea parţială sau totală a cererii contribuabilului, (ii) decizia de anulare a raportului de inspecţie şi refacerea întregului proces sau (iii) respingerea solicitărilor contribuabilului.
În cazul (destul de nefericit) în care se dispune refacerea totală sau parţială a inspecţiei, este foarte important de reţinut faptul că echipa de control trebuie să fie compusă din alţi inspectori decât cei care au făcut prima verificare. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, aveţi dreptul de a refuza începerea inspecţiei.

Dacă autorităţile fiscale resping contestaţia, avocatul dumneavoastră devine „vioara întâi”, iar rolul consultantului fiscal rămâne doar să clarifice anumite aspecte de natură tehnică, atunci când situaţia o cere.  

Urmează, aşa cum am menţionat, o acţiune la Curtea de Apel (T11) în care puteţi avea sau nu câştig de cauză. Indiferent de rezultat, cel mai porbabil că veţi ajunge şii la etapa următoare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (T12) întrucât fie dumneavoastră fie organele fiscale veti / vor contesta decizia Curţii de Apel.
Răspunsul primit de aici inchide de cele mai multe ori cazul, dar există şi situaţii în care contribuabilii cer avocaţilor să meargă mai departe şi să îi ajute să îşi obţină dreptatea la Curtea Eurpeană de Justiţie.  Procesul este unul de durată şi, după cum am menţionat mai sus, este de competenţa unui avocat specializat, deci nu mă voi hazarda în a da sugestii sau recomandări aici.

În speranţa că după lectura acestei serii de articole vă veţi simţi un pic mai confortabil la gândul unei inspecţii fiscale, vă mulţumesc, aştept întrebări grele şi vă mai aştept aici pentru alte discuţii pe teme fiscale.


Succes!

marți, 13 august 2013

Cum “supravieţuim” unei inspecţii fiscale? Partea a 3-a


Chiar dacă suntem în plină perioadă de vacanţe (sau poate tocmai de aceea, întrucât aveţi mai mult timp liber pentru lectură) mergem mai departe cu serialul despre inspecţia fiscală. După ce în primul articol (pe care îl puteţi citi aici) am zăbovit asupra aspectelor ne natură psihologică şi am continuat cu amănunte aferente etapelor premergătoare şi de inceput ale inspecţiei fiscale în partea a 2-a (dacă n-aţi citit-o o găsiţi aici), astăzi vom vedea ce avem de făcut pe durata verificării propriu-zise.

Vom detalia aşadar etapele de la T3 la T6, aşa cum le-am prezentat pe axa timpului în episodul anterior.

Pentru orice problemă delicată descoperită pe parcursul investigaţiilor, inspectorii vă vor cere lămuriri. Atunci când nu sunt mulţumiţi cu acestea sau când consideră că problema este una serioasă, vă vor solicita explicaţii scrise (T3). De regulă, în acest caz se prezintă contribuabilului o listă cu întrebări punctuale la care trebuie să se răspundă într-o perioadă de timp care va fi agreată de comun acord. Aşa cum spuneam şi în episodul anterior, nu vă grăbiţi cu răspunsurile şi nu scrieţi mai mult decât este necesar. Folosiţi un limbaj clar, concis şi la obiect, fără a face referinţă la elemente care nu au legătură cu subiectul. Recomandabil ar fi ca, înainte de a înmâna documentul cu răspunsurile echipei de inspecţie, să confirmaţi conţinutul acestuia cu avocatul sau consultantul dumneavoastră fiscal. O exprimare nefericită poate genera complicaţii mai mari decât vă puteţi aştepta.

Alte lucruri pe care ar trebui să le aveţi în vedere pe perioada inspecţiei propriu-zise:

Încercaţi să implicaţi în proces un număr cât mai mic de oameni. Cu cât sunt mai puţini oamenii care discută cu inspectorii, cu atât este mai mic riscul scurgerii de informaţii nesolicitate care pot deveni planuri de investigaţii suplimentare pentru aceştia.

Tot din aceeaşi categorie, în măsura în care vi se cere un anumit document care se află într-un dosar mai mare, faceţi efortul de a-l scoate de acolo şi nu prezentaţi inspectorilor întregul dosar. Nu are rost să îi faceţi să piardă timpul frunzărind prin informaţii pe care le-au primit nesolicitat! :-)

Nu implicaţi în relaţia directă cu inspectorii angajaţi fără experienţă, foarte emotivi sau care pot fi uşor intimidaţi. Cum se spune în tenis, aceştia pot face erori neforţate, deci e mai bine să îi folosiţi doar pentru „operaţiuni în spatele frontului”.

În cazul unei dispute cu inspectorii pe o anumită temă, nu vă folosiţi toate argumentele o singură dată. Contraatacaţi cu o idee, lăsaţi inspectorilor timp să analizeze şi să revină cu punctul lor de vedere, ulterior introduceţi în discuţie un alt element şi tot aşa. Veţi reuşi să induceţi inspectorilor la nivel subliminal ideea că aveţi tot timpul răspunsul potrivit la toate problemele lor şi îi veţi face să renunţe la discuţii în care nu pot avea niciodată ultimul cuvânt.

În sfârşit dar nu în cele din urmă, nu uitaţi că viaţa nu este colorată doar în alb şi negru ci într-o infinitate de nuanţe de gri. Pot fi situaţii în care lucrurile nu sunt clare nici în favoarea inspectorilor, nici în favoarea dumneavoastră, întrucât legislaţia fiscală pur şi simplu nu acoperă acel caz. Acum e momentul să apelaţi la abilităţile de negociere pe care le folosiţi cu partenerii de afaceri. Convingeţi inspectorii să renunţe la a consemna o parte din astfel de elemente ambigue în raportul lor, acceptând altele pentru care plătiţi la bugetul de stat diferenţele de impozite rezultate chiar pe durata efectuării controlului. Inspectorii vor putea astfel demonstra şefilor că au avut rezultate bune în activitatea lor, iar dumneavoastră veţi elimina riscul unor dispute interminabile pe nişte teme neclare, ce pot genera procese îndelungate.

La final, verificaţi că inspectorii fiscali v-au înapoiat toate documentele care le-au fost puse la dispoziţie. Conform legislaţiei aplicabile, inspectorii pot solicita copii ale unor documente, dar nu pot reţine originalele. Dacă după încheierea inspecţiei descoperiţi că anumite documente au fost pierdute, nu mai aveţi nicio posibilitate de a vă îndrepta împotriva inspectorilor, iar refacerea lor poate fi dificilă sau costisitoare.

Ajungem în acest moment la etapa T4, când inspectorii au întocmit proiectul de raport de inspecţie şi vi-l pun la dispoziţie pentru a-l citi şi analiza. De regulă veţi avea la dispoziţie aproximativ 24 de ore pentru a face acest lucru. Ideal ar fi ca la acest moment să ştiţi deja toate problemele înainte de a citi documentul. Dacă la prima lectură veţi descoperi surprize înseamnă că nu v-aţi descurcat prea grozav în etapele anterioare.

Citiţi cu atenţie, refaceţi calculele dacă vi s-au stabilit obligaţii suplimentare (oricând se poate strecura o greşeală a cărei reparaţie ulterioară va poate costa destul de scump), verificaţi că informaţiile menţionate sunt corecte, identificaţi împreună cu avocatul sau consultantul fiscal eventualele probleme formale şi stabiliţi împreună modalitatea de acţiune. Aşa cum spuneam în episodul 1, trăim încă în ţara formelor fără fond iar un viciu de procedură poate fi exploatat în favoarea dumneavoastră!

Urmează apoi discuţia finală dintre inspectori şi contribuabil (T5) în care veţi prezenta punctul dumneavoastră de vedere şi veţi solicita corectarea eventualelor erori. Din experienţa personală vă pot spune că, de regulă, dacă aţi ajuns în acest punct este greu să mai schimbaţi ceva esenţial din proiectul de raport. Inspectorii şi-au format deja o opinie asupra problemelor şi cu greu mai pot fi convinşi să şi-o schimbe. Singurele elemente care mai pot fi corectate sunt cele legate de aspecte formale sau de calcule eronate pe care le menţionam mai sus.

În cazul în care aveţi totuşi divergenţe majore pe un subiect anume, legea vă dă posibilitatea de a prezenta organelor de inspecţie fiscală un punct de vedere scris (T6). Informaţi inspectorii de acest lucru la momentul discuţiei finale şi cereţi-le răgaz pentru a-l întocmi şi a-l depune. Acest punct de vedere va fi citit de către inspectori şi superiorii acestora şi trebuie să fie luat în considerare la definitivarea raportului de inspecţie. Practic în 99% din cazuri, acesta este însă tot atât de util contribuabilului precum o frecţie la un picior de lemn... Încă o dată subliniez importanţa atitudinii proactive pe durata inspecţiei prin care să evitaţi suprizele de la final. Pentru că acestea sunt foarte rar unele placute...


Până la episodul următor, mult succes!