Chiar dacă suntem în
plină perioadă de vacanţe (sau poate tocmai de aceea, întrucât aveţi mai mult
timp liber pentru lectură) mergem mai departe cu serialul despre inspecţia
fiscală. După ce în primul articol (pe care îl puteţi citi aici) am
zăbovit asupra aspectelor ne natură psihologică şi am continuat cu amănunte
aferente etapelor premergătoare şi de inceput ale inspecţiei fiscale în partea
a 2-a (dacă n-aţi citit-o o găsiţi aici), astăzi
vom vedea ce avem de făcut pe durata verificării propriu-zise.
Vom detalia aşadar
etapele de la T3 la T6, aşa cum le-am prezentat pe axa timpului în episodul
anterior.
Pentru orice problemă delicată
descoperită pe parcursul investigaţiilor, inspectorii vă vor cere lămuriri. Atunci
când nu sunt mulţumiţi cu acestea sau când consideră că problema este una
serioasă, vă vor solicita explicaţii scrise (T3). De regulă, în acest caz se
prezintă contribuabilului o listă cu întrebări punctuale la care trebuie să se
răspundă într-o perioadă de timp care va fi agreată de comun acord. Aşa cum
spuneam şi în episodul anterior, nu vă grăbiţi cu răspunsurile şi nu scrieţi
mai mult decât este necesar. Folosiţi un limbaj clar, concis şi la obiect, fără
a face referinţă la elemente care nu au legătură cu subiectul. Recomandabil ar
fi ca, înainte de a înmâna documentul cu răspunsurile echipei de inspecţie, să confirmaţi
conţinutul acestuia cu avocatul sau consultantul dumneavoastră fiscal. O
exprimare nefericită poate genera complicaţii mai mari decât vă puteţi aştepta.
Alte lucruri pe care ar
trebui să le aveţi în vedere pe perioada inspecţiei propriu-zise:
Încercaţi să implicaţi
în proces un număr cât mai mic de oameni. Cu cât sunt mai puţini oamenii care
discută cu inspectorii, cu atât este mai mic riscul scurgerii de informaţii
nesolicitate care pot deveni planuri de investigaţii suplimentare pentru aceştia.
Tot din aceeaşi
categorie, în măsura în care vi se cere un anumit document care se află într-un
dosar mai mare, faceţi efortul de a-l scoate de acolo şi nu prezentaţi
inspectorilor întregul dosar. Nu are rost să îi faceţi să piardă timpul
frunzărind prin informaţii pe care le-au primit nesolicitat! :-)
Nu implicaţi în relaţia
directă cu inspectorii angajaţi fără experienţă, foarte emotivi sau care pot fi uşor intimidaţi. Cum se
spune în tenis, aceştia pot face erori neforţate, deci e mai bine să îi
folosiţi doar pentru „operaţiuni în spatele frontului”.
În cazul unei dispute cu
inspectorii pe o anumită temă, nu vă folosiţi toate argumentele o singură
dată. Contraatacaţi cu o idee, lăsaţi inspectorilor timp să analizeze şi să
revină cu punctul lor de vedere, ulterior introduceţi în discuţie un alt
element şi tot aşa. Veţi reuşi să induceţi inspectorilor la nivel subliminal
ideea că aveţi tot timpul răspunsul potrivit la toate problemele lor şi îi veţi
face să renunţe la discuţii în care nu pot avea niciodată ultimul cuvânt.
În sfârşit dar nu în
cele din urmă, nu uitaţi că viaţa nu este colorată doar în alb şi negru ci într-o
infinitate de nuanţe de gri. Pot fi situaţii în care lucrurile nu sunt clare
nici în favoarea inspectorilor, nici în favoarea dumneavoastră, întrucât legislaţia
fiscală pur şi simplu nu acoperă acel caz. Acum e momentul să apelaţi la
abilităţile de negociere pe care le folosiţi cu partenerii de afaceri. Convingeţi
inspectorii să renunţe la a consemna o parte din astfel de elemente ambigue în
raportul lor, acceptând altele pentru care plătiţi la bugetul de stat diferenţele
de impozite rezultate chiar pe durata efectuării controlului. Inspectorii vor
putea astfel demonstra şefilor că au avut rezultate bune în activitatea lor,
iar dumneavoastră veţi elimina riscul unor dispute interminabile pe nişte teme
neclare, ce pot genera procese îndelungate.
La final, verificaţi că
inspectorii fiscali v-au înapoiat toate documentele care le-au fost puse la
dispoziţie. Conform legislaţiei aplicabile, inspectorii pot solicita copii
ale unor documente, dar nu pot reţine originalele. Dacă după încheierea inspecţiei
descoperiţi că anumite documente au fost pierdute, nu mai aveţi nicio
posibilitate de a vă îndrepta împotriva inspectorilor, iar refacerea lor poate
fi dificilă sau costisitoare.
Ajungem în acest moment
la etapa T4, când inspectorii au întocmit proiectul de raport de inspecţie şi
vi-l pun la dispoziţie pentru a-l citi şi analiza. De regulă veţi avea la
dispoziţie aproximativ 24 de ore pentru a face acest lucru. Ideal ar fi ca la
acest moment să ştiţi deja toate problemele înainte de a citi documentul. Dacă la
prima lectură veţi descoperi surprize înseamnă că nu v-aţi descurcat prea
grozav în etapele anterioare.
Citiţi cu atenţie,
refaceţi calculele dacă vi s-au stabilit obligaţii suplimentare (oricând se
poate strecura o greşeală a cărei reparaţie ulterioară va poate costa destul de
scump), verificaţi că informaţiile menţionate sunt corecte, identificaţi
împreună cu avocatul sau consultantul fiscal eventualele probleme formale şi
stabiliţi împreună modalitatea de acţiune. Aşa cum spuneam în episodul 1, trăim
încă în ţara formelor fără fond iar un viciu de procedură poate fi exploatat în
favoarea dumneavoastră!
Urmează apoi discuţia
finală dintre inspectori şi contribuabil (T5) în care veţi prezenta punctul
dumneavoastră de vedere şi veţi solicita corectarea eventualelor erori. Din
experienţa personală vă pot spune că, de regulă, dacă aţi ajuns în acest punct
este greu să mai schimbaţi ceva esenţial din proiectul de raport. Inspectorii
şi-au format deja o opinie asupra problemelor şi cu greu mai pot fi convinşi să
şi-o schimbe. Singurele elemente care mai pot fi corectate sunt cele legate de
aspecte formale sau de calcule eronate pe care le menţionam mai sus.
În cazul în care aveţi
totuşi divergenţe majore pe un subiect anume, legea vă dă posibilitatea de a
prezenta organelor de inspecţie fiscală un punct de vedere scris (T6).
Informaţi inspectorii de acest lucru la momentul discuţiei finale şi cereţi-le
răgaz pentru a-l întocmi şi a-l depune. Acest punct de vedere va fi citit de
către inspectori şi superiorii acestora şi trebuie să fie luat în considerare
la definitivarea raportului de inspecţie. Practic în 99% din cazuri, acesta
este însă tot atât de util contribuabilului precum o frecţie la un picior de
lemn... Încă o dată subliniez importanţa atitudinii proactive pe durata
inspecţiei prin care să evitaţi suprizele de la final. Pentru că acestea sunt
foarte rar unele placute...
Până la episodul următor, mult succes!
Uneori este foarte util punctul de vedere, poate schimba complet parerea autoritatilor... Un lucru e sigur: asteapta-te la neasteptat :)
RăspundețiȘtergereBuna ziua, foarte util articolul dvs! Tocmai constatam cu mirare maxima ca gradinita noastra particulara, acreditata de ministrul educatiei, pentru care am incercat permanent din 1993 sa o mentinem la cel mai inalt standard (atat din punct de vedere legislativ cat si calitativ) este victima unui control abuziv al anaf-ului. Ordinul de acreditare al ministrului educatiei ne-a condus catre reorganizarea noastra ca insitutie non-profit, astfel, in urma unei hotarari judecatoresti ce a tinut cont de aspectele din ordinul de acreditare am inceput sa rulam sub forma de fundatie din 2010. Azi, anaf-ul vine cu presiuni enorme, abuzuri, lipsa de comunicare indicand in stil kafkian ca ne-am sustras de la plata tva-ului si a impozitului pe profit. Este o tara mizerabila cu mafie multa, in care inca nu pricepem cu ce a deranjat gradinita noastra cu 25 de copii, de ce trebuie distrusa, in timp ce in toata tara exista afaceri mascate sub forma unei gradinite, sau institutii similare atat in zone urbane cat si rurale care ruleaza neacreditate, care se darama peste copii sau care afiseaza insalubritate si degradare fizica, umana si educationala maxima!?
RăspundețiȘtergere