Întrucât vara e pe sfârşite, mi-am zis că e momentul să
finalizez seria de articole pe tema controalelor fiscale, pentru a vă putea
intra bine pregătiţi din acest punct de vedere, în noul sezon ce stă să înceapă.
Dacă din cauza vacanţei sau din alte motive n-aţi apucat să citiţi primele
episoade sau daca doriţi să vă reîmprospătaţi memoria, le puteţi accesa aici: partea
1, partea
a 2-a, partea
a 3-a.
Ne aflăm aşadar în etapa T7 pe
axa timpului aşa cum am prezentat-o în partea a 2-a a acestei serii, etapă în
care inspectorii fiscali emit raportul de inspecţie fiscală şi îl pun la
dispoziţia contribuabilului.
Dacă lucrurile au mers „ca
la carte”, ar trebui ca în acest moment să citiţi documentul respectiv, să îl
semnaţi, inspectorii să vă mulţumească pentru buna colaborare şi să vă concentraţi
100% pe activitatea dumneavoastră. De multe ori lucrurile nu stau însă aşa,
finalul inspecţiei propriu-zise fiind începutul de drum al unui lung, obositor (dar şi costisitor) proces de contestare a
raportului de inspecţie fiscală.
Aşadar, citiţi cu atenţie
varianta finală a raportului şi verificaţi dacă modificările agreate cu
inspectorii după discuţia finală au fost introduse şi dacă eventualele erori ce
s-au strecurat iniţial au fost îndreptate. De asemenea, este important ca, în
cazul în care au fost stabilite datorii fiscale suplimentare achitate de
dumneavoastră în timpul inspecţiei, inspectorii să menţioneze explicit acest
lucru în raportul întocmit. Evitaţi astfel riscul ca acestea să vă fie imputate
încă o dată prin decizia de impunere.
De asemenea, în cazul în
care au existat divergenţe iar contribuabilul a depus un punct de vedere scris
asupra problemei respective, inspectorii
au obligaţia de a-l anexa la raportul de inspecţie fiscală precum şi de a
include în raport punctul lor de vedere,
împreună cu fundamentul legal pe care acesta se sprijină. Insistaţi
asupra acestui aspect întrucât raportul de inspecţie reprezintă cel mai
important document în etapele de contestaţie care vor urma.
În situaţia în care nu
sunteţi de acord cu unul sau mai multe aspecte înscrise în raport, puteţi
refuza semnarea lui, dar acest lucru nu face decât să întârzie lucrurile cu
câteva zile. Organele de control vă vor transmite documentul respectiv prin
poştă, data înscrisă pe plic fiind considerată data la care aţi luat la
cunoştinţă rezultatele inspecţiei.
Odată cu raportul,
autorităţiel vor emite şi decizia de impunere (T8), în baza căreia vi se
stabileşte obligaţia legală de plată a obligaţiilor fiscale suplimentare. În
mod normal aceste sume trebuie plătite indiferent dacă raportul de inspecţie
fiscală va fi contestat sau în termenul prevăzut de lege. Mai exact spus,
contestarea sumelor nu conduce automat la suspendarea obligaţiei de plată: inspectorii
au dreptate până când autoritea de soluţionare a contestaţiei sau instanţa nu stabileşte
contrariul.
Dacă plata nu este
efectuată, organele fiscale pot începe procedura de executare silită a
contribuabilului (T9). În acest caz, cu ajutorul unui consultant fiscal
priceput şi a unui avocat bun puteţi iniţia rapid o acţiune în instanţă prin
care să obţineţi suspendarea executării silite pentru o anumită perioadă. Neavând pregătire juridică nu vă pot da prea
multe detalii despre această procedură, dar un element important este ca
împreună cu consultantul fiscal să puteţi pregăti o argumentaţie solidă
împotriva punctului de vedere al inspectorului, argumentaţie care să fie
ulterior susţinută în instanţă de avocat şi care şă convingă judecătorul că
executarea silită nu trebuie efectuată.
Contestaţia la raportul de
inspecţie (T10) se depune la autorităţile fiscale în termen de 30 de zile lucrătoare
de la data la care acesta v-a fost adus la cunoştinţă (data semnării sau data
poştei, aşa cum am menţionat mai sus) şi vă recomand ca aceasta să fie
redactată atât cu suportul consultantului fiscal cât şi a avocatului care vă
ajută în acest demers. Aceasta întrucât este important ca, încă de la momentul
contestării, să aducem toate argumentele şi informaţiile pe care le considerăm
relevante pentru caz. Aceasta întrucât în situaţia (cea mai des întâlnită) în
care răspunsul la contestaţie este negativ şi se decide atacarea acestuia la
Curtea de Apel (T11), există riscul ca
judecătorul să nu accepte în sprijinul contribuabilului invocarea de argumente
care nu au fost incluse de la bun început în discuţie.
Revenind la contestaţie, din
păcate legea este nedreaptă şi nu prevede un termen în care organele de
soluţionare au obligaţia să vină cu un răspuns la cererea contribuabilului
(deşi în cazul acestuia, nedepunerea în 30 de zile a contestaţiei îl face să
decadă din drepturi). Am întâlnit situaţii în care răspunsul la contestaţie a
întârziat mai aproape un an, caz în care împreună cu avocaţii am decis
începerea unei acţiuni separate în instanţă, prin care am somat fiscul să ne
răspundă. Deşi aceasta este o cale oarecum „lăturalnică” şi considerată inutilă
de către unii avocaţi, pot să vă spun că în majoritatea cazurilor şi-a atins
scopul, impulsionând autorităţile să procedeze la soluţionarea contestaţiei.
Rezultatul acesteia poate fi
(i) acceptarea parţială sau totală a cererii contribuabilului, (ii) decizia de
anulare a raportului de inspecţie şi refacerea întregului proces sau (iii) respingerea
solicitărilor contribuabilului.
În cazul (destul de
nefericit) în care se dispune refacerea totală sau parţială a inspecţiei, este
foarte important de reţinut faptul că echipa de control trebuie să fie compusă
din alţi inspectori decât cei care au făcut prima verificare. Dacă această
condiţie nu este îndeplinită, aveţi dreptul de a refuza începerea inspecţiei.
Dacă autorităţile fiscale resping
contestaţia, avocatul dumneavoastră devine „vioara întâi”, iar rolul
consultantului fiscal rămâne doar să clarifice anumite aspecte de natură
tehnică, atunci când situaţia o cere.
Urmează,
aşa cum am menţionat, o acţiune la Curtea de Apel (T11) în care puteţi avea sau
nu câştig de cauză. Indiferent de rezultat, cel mai porbabil că veţi ajunge şii
la etapa următoare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (T12) întrucât fie
dumneavoastră fie organele fiscale veti / vor contesta decizia Curţii de Apel.
Răspunsul primit de aici
inchide de cele mai multe ori cazul, dar există şi situaţii în care
contribuabilii cer avocaţilor să meargă mai departe şi să îi ajute să îşi
obţină dreptatea la Curtea Eurpeană de Justiţie. Procesul este unul de durată şi, după cum am
menţionat mai sus, este de competenţa unui avocat specializat, deci nu mă voi
hazarda în a da sugestii sau recomandări aici.
În speranţa că după lectura
acestei serii de articole vă veţi simţi un pic mai confortabil la gândul unei
inspecţii fiscale, vă mulţumesc, aştept întrebări grele şi vă mai aştept aici
pentru alte discuţii pe teme fiscale.
Succes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu