Într-un articol publicat la
începutul acestui an îmi exprimam reticenţa cu privire la ideea unui impozit
forfetar aplicabil doar anumitor categorii de firme, şi îndrăzneam să afirm că
eficienţa unei astfel de măsuri ar fi mult mai mică decât cea a impozitului pe
barbă introdus de Petru cel Mare al Rusiei cu câteva sute de ani în urmă...
(dacă n-aţi citit articolul îl puteţi găsi aici).
Întrucât la momentul respectiv
singura informaţie disponibilă cu privire la subiect consta doar în câteva
declaraţii aruncate de oficiali guvernamentali, opinia mea se baza mai mult pe
experienţa anterioară şi pe ceva presupuneri cu privire la modul în care va fi
aplicat un astfel de impozit.
Acum, când proiectul de act
normativ a fost supus dezbaterii publice constat că din nefericire, toate
temerile mele s-au dovedit a fi reale. Dar să detaliem.
- Noua lege nu poate creşte gradul de conformare volunară
Este ştiut faptul că un
impozit este cu atât mai eficient cu cât este colectat mai repede şi mai
ieftin. Este motivul pentru care, în caz de urgenţă, autorităţile procedează la
creşterea impozitelor indirecte, care sunt mai uşor de colectat şi gestionat.
Aici este însă vorba de un
impozit direct, care se calculează şi se virează la buget de către plătitorul
său. Deşi în Expunerea de Motive emisă, Guvernul îşi propune în mod explicit creşterea
conformării voluntare, în proiectul de act normativ, contribuabilii nu sunt
încurajaţi în niciun fel în acest sens.
Într-un sistem fiscal ce se
doreşte a fi aplicabil în mileniul 3, autorităţile ar trebui să nu mai
considere a priori că orice contribuabil este evazionist ci
un partener în cadrul contractului social de care vorbeam cu altă ocazie
(detalii aici).
Din nefericire, citind proiectul de lege nu văd nicăieri ce se schimbă în bine
pentru contribuabili.
Aceştia vor înlocui sistemul
de plată a impozitului pe profit sau pe venit (la microîntreprinderi) cu unul
nou, bazat pe nişte formule de calcul care deşi par simple, pot da naştere la probleme
complexe şi la interpretări diferite în
măsura în care un contribuabil desfăşoară simultan mai multe activităţi vizate
de noul impozit.
Pe de altă parte, aşteptam
şi o jumătate plină a paharului, precum o relaxare a termenelor de plată, nişte
reduceri de impozit pentru plata la timp sau cu anticipaţie, o simplificare a
modalităţilor de raportare sau a sistemului contabil. Din păcate nu am remarcat
astfel de avantaje în actul normativ, drept pentru care nu văd cum îi convinge
noua lege pe contribuabili să se conformeze.
- Introducerea acestui impozit nu conduce la o gestionare administrativă mai simplă
În opinia mea, un impozitul
forfetar este de preferat atunci când implicit costul colectării nu justifică existenţa
unui impozit proporţional (aşa cum este impozitul pe profit). Astfel, forfetarul ar fi de preferat în măsura
în care firmele care îl datorează nu ar avea alte obligaţii fiscale şi de raportare,
de exemplu dacă nu ar trebui să întocmească evidenţe contabile (sau ar trebui
să ţină doar nişte jurnale foarte simple, eventual contabilitate în partidă simplă)
şi nu ar fi obligate la plata TVA.
O astfel de facilitate ar
putea fi oferită deci firmelor mici, cu venituri sub plafonul de înregistrare
în scop de TVA de 65.000 EUR.
Proiectul de lege prevede
însă că forfetarul se va aplica pentru firmele (care au codurile CAEN
respective) şi care obţin venituri de până la 50 milioane euro sau deţin active
de până la 43 milioane euro.
Vorbim deci de companii suficient
de mari care pot avea chiar obligaţia de a-şi audita situaţiile financiare
anuale. Pentru acestea forfetarul va fi o povară, nu o uşurare.
- Şanse minime de a vedea o reducere a evaziunii fiscale
Unul dintre scopurile
declarate ale acestei noi reglementări o constituie mult trâmbiţată luptă împotriva
evaziunii fiscale. Au mai încercat
metode similare şi alţi miniştri de finanţe care au introdus taxa pe scaunele
de restaurant în 1999 şi respectiv impozitul minim 10 ani mai tarziu, dar cifrele
care arată evoluţia economiei subterane ne arată că lupta a fost pierdută de
fiecare dată.
Va fi la fel şi acum, iar ca
argument major aduc informaţiile din Raportul Consiliului Fiscal pe 2012 care menţionează
un nivel al evaziunii fiscale de 13.8% din PIB . Din acest procent evaziunea
din impozitul pe profit reprezintă numai 0,85% din PIB. Valoare prea mică
pentru a conta...
În plus, să nu uităm că noul
sistem urmează să fie aplicat de acelaşi sistem de administrare fiscală: greoi,
cu oameni plătiţi necorespunzător şi insuficient instruiţi. Daţi-mi voie să
pariez că nu va reuşi.
Concluzia mea: va trebui să
încetăm să punem căruţa înaintea cailor, nu de reguli noi avem nevoie pentru a
reduce evaziunea , ci de o reformă profundă a sistemului de administrare. Reformă
în care eu, optimist incurabil, încă mai sper.
Cu bine!
Buna ziua
RăspundețiȘtergereMa scuzati ca nu are legatura cu acest articol ci cu cele despre inspectia fiscala.
M-am treziat azi cu un telefon de la o inspectoare de la Inspectia fiscala care mi-a cerut pana maine dimineata toate actele din ultimii 5 ani. NU aviz, instiintare, nimic.
Exista posibilitatea ca o alta institutie sa fi cerut controlul (De ex Serviciul de Investigare al fraudelor pt ca am avut o reclamatie dar ca persoana fizica nu ca SRL) sau Garda financiara de la care am avut un control anul trecut?
De asemnea, daca Garda Financiara a controlat anul 2012 Inspectia fiscala mai are dreptul sa mai verifice o data aceeasi perioada?
Multumesc anticipat pentru raspuns
Buna ziua,
ȘtergereOG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala spune ca inspectia fiscala se poate realiza doar dupa transmiterea unui aviz. Art. 102, alin (4) din aceasta ordonanta prevede si niste exceptii de la regula.
Verificati daca va incadrati acolo si daca nu rugati inspectorul sa respecte procedura.
Pentru mai multe detalii va rog sa imi trimiteti un email la gabriel.sincu@gmail.com si discutam direct.
Succes!