marți, 25 martie 2014

Antreprenoriat, fiscalitate și găuri negre

La momentul în care scriu acest articol, s-au împlinit 15 zile de când un avion cu 239 de oameni la bord ce efectua un zbor pe o linie comercială a dispărut fără urmă de pe ecranele radarelor. Întreg mapamondul discută despre eveniment,  resurse impresionante sunt angrenate în operațiunile de căutare, experți renumiți sau de ocazie lansează scenarii mai mult sau mai puțin realiste cu privire la ce s-ar fi putut întâmpla. Cel mai fantezist dintre toate este cel care susține nici mai mult nici mai puțin că aeronava ar fi fost înghițită de un așa numit ”Triunghi al Bermudelor” sau de o gaură neagră. Ceea ce ma readuce cu gândul chiar la domeniul în care îmi desfășor zi de zi activitatea: fiscalitatea româneasca!
În meseria de consultant fiscal intru des în contact cu oameni care au avut curaj și inspirație (ori au fost forțați de împrejurări) să pornească o afacere pe cont propriu și care în cele din urmă au reușit. În momentul în care discuția ajunge în domeniul fiscal, majoritatea antreprenorilor reclama două probleme majore: birocrația exagerată și lipsa transparenței în cheltuirea banului public. ”Să fim realiști, 16% nu înseamnă un impozit mare, dar eu ce primesc de la stat în schimbul acestor bani?” este replica pe care am auzit-o de nenumărate ori la întâlniri, conferințe sau seminarii. ”Impozitele plătite de mine se duc într-o gaură neagră, nu primesc nimic înapoi sub o formă sau alta: infrastructura este un dezastru, sistemul de învâțământ se prăbușește, în sănătate e haos”, continuă de regulă obiecțiile partenerilor de discuție.

Din păcate aceste probleme sunt cât se poate de reale iar rezolvările sunt dincolo de posibilitatea directă de acțiune a antreprenorilor sau a consultanților. Aceasta întrucât sintagma ”statul este cel mai prost administrator” pare sa fie mult mai aplicabilă la noi decât în alte părți. Lucru care contribuie la menținerea unei situații aparent paradoxale: deși teoretic povara impozitelor directe asupra companiilor este una din cele mai ușoare din Uniunea Europeană, conform ultimului raport emis de Consiliul Fiscal, economia subterană a atins cote alarmante.
Iar această stare de fapt riscă să genereze o problemă structurală cu care vom fi nevoiți să trăim pe termen lung. Într-un articol publicat anul trecut, analistul economic James Surowiecki atragea atenția asupra unor studii făcute pe a doua generație de emigranți americani, care au demonstrat că gradul de conformare voluntară este mult mai mare la contribuabilii ai căror părinți au venit în SUA din țările Europei de Nord comparativ cu cei având origini în Grecia, care au o tendință mult mai ridicată de a se sustrage de la plata taxelor.

Așadar, dezvoltarea unei astfel de mentalități este cu atât mai păguboasă cu cât aceasta va dăinui pe parcursul mai multor generații și va fi foarte greu de eradicat. Surowiecki ne spune că un sistem fiscal eficient se bazează în primul rând pe încrederea contribuabililor: în primul rând în Guvern că folosește banii judicios și în al doilea rând în faptul că toată lumea respectă regulile jocului și nu încearcă să trișeze. Dacă această încredere este erodată atunci întreg sistemul se clatină și merge către colaps.
În acest context, rezultatele Barometrului Antreprenoriatului Românesc realizat de EY, secțiunea ”Reglementare și impozitare” sunt îngrijorătoare: 72% dintre cei intervievați consideră că mediul de reglementare și fiscal s-a deteriorat în ultimul an și numai 12% afirmă contrariul. Singura rază de speranță vine din faptul că totuși antreprenorii tineri, cu vârsta sub 40 de ani, sunt ceva mai optimiști.

Observăm de asemena că incertitudinea, ”gaura neagră” de care vorbeam mai sus, este unul dintre cele mai importante obstacole menționate de antreprenori, în calea începerii și dezvoltării unei afaceri în România.


 
La capitolul soluții propuse remarcăm aceeași tendință: nevoia de transparență, de comunicare directă reprezintă alături de simplificarea regulilor fiscale cea mai importată doleanță a antreprenorilor. Graficele alăturate preluate din studiul EY sunt sugestive în acest sens.

 
În loc de concluzii
Problemele sistemului fiscal românesc sunt cunoscute, au fost analizate în fel și chip, rezultatele fiind mai tot timpul aceleași: în primul rând este nevoie de transparență în cheltuirea banului public, de simplificarea birocrației și de stabilitate. Discuțiile vis-a-vis de nivelul impozitării rămân importante dar se situează totuși în plan secundar. Aceasta întrucât dacă regulile sunt clare, nu se schimbă în timpul jocului și arbitrii sunt imparțiali, poate fi structurat un plan de afaceri pe termen mediu și lung în baza căruia afacerile să prospere. Este așadar necesar să ne ancorăm în realitate și să lăsăm deoparte discuțiile despre ”Triunghiul Bermudelor” și ”găurile negre”. Pentru că acestea nu pot aduce nimic bun.

Altfel, anul 2014 a început în nota obisnuită, cu noi reglementări fiscale bune dar și nefericite. Din prima categorie merită menționate facilitățile acordate entităților de tip holding care pun România pe harta țărilor atractive pentru investitori, noi avantaje pentru cei care sponsorizează precum și faptul că sistemul de TVA la încasare devine opțional. Din genul ”așa nu” trebuie să amintim noua taxă pe construcții speciale (așa-numita ”taxă pe stâlp”) și iminenta creștere a accizei la combustibili. Dar despre acestea vom discuta pe larg într-un articol viitor.
Succes!