Noțiunea ”afacere de
familie” este una des intalnita in limbajul curent, dar acest tip de activitate
este foarte putin analizata si studiata in Romania.
Lucrurile in
afacerile de familie se desfasoara intr-un mod nestructurat, acestea fiind
conduse intr-o maniera mai degraba empirica decat intr-una organizata riguros.
Apare intrebarea de unde aceasta nevoie ca afacerile de familie sa primeasca o
atentie speciala comparativ cu entitatile de tip corporatie.
Pentru o mai buna
intelegere a fenomenului, voi porni de la definitia afacerii de familie, asa
cum este ea prezentata in literatura de specialitate. Astfel, pentru a putea sa
se incadreze in categoria de afacere de familie, un business trebuie sa fie
detinut majoritar de unul sau mai multi membri ai aceleiasi familii iar
conducerea firmei sa fie, de asemenea, asigurata de membrii familiei.
Asadar, afacerea de
familie este un sistem complex format din trei subsisteme: familia,
actionariatul si afacerea. Spre deosebire de corporatii, unde subsistemul
„familie” lipseste, riscul de blocaj in functionarea mecanismului este mult mai
mare, fiind necesar ca ritmul celor trei componente sa fie armonizat.
Existenta celui de-al
treilea subsistem genereaza deci o abordare cu totul diferita a modului de
conducere si administrare a activitatii afacerii. Aceasta intrucat
sistemele de valori aplicabile in familie si in companie sunt diferite si de
multe ori chiar conflictuale, dupa cum urmeaza:
- Obiectivele urmarite in afaceri, cum ar fi profitul,
veniturile, cresterea, nu se regasesc intotdeauna in obiectivele familiei, unde
se doreste dezvoltarea personala a membrilor.
- Relatiile in familie sunt profunde, personale si
bazate pe sentimente; in afaceri sunt impersonale si de importanta secundara.
- Regulile in cadrul corporatiei sunt clare, in forma
stricta si contin recompense si / sau pedepse pentru cei carora li se aplica,
pe cand in familie regulile sunt informale si, de multe ori, sunt lasate la o
parte.
- Evaluarile in familie se fac de multe ori pe baza de
sentimente si dragoste neconditionata, in afaceri sunt intotdeauna legate de
criteriile de performanta si sunt urmate, in general, de promovari sau
concedieri.
- Implicarea in interesele familiei este
inter-generationala si dureaza, de regula, toata viata, pe cand in afaceri
aceasta este pe termen scurt fiind bazata pe recompensele sau recunoasterea
primite.
Toate aceste elemente
fac ca o afacere de familie sa fie cu totul diferita fata de o corporatie.
Participantii sai nu sunt doar niste numere pe statul de plata sau un cod de
bare pe un card de acces. Legaturile stranse existente dintre membri sunt de
ajutor in depasirea momentelor dificile, dar pot reprezenta piedici importante
in luarea unor decizii, atunci cand ratiunea este umbrita de partea emotionala,
iar lucrurile scapa de sub control.
Cea mai importanta
provocare pentru o afacere de familie este proba timpului. Un studiu facut de
John Ward in anul 1987 a concluzionat ca, statistic, doar 30% dintre afacerile
de familie care sunt demarate ajung sa fie preluate de a doua generatie, 13%
trec si la a treia generatie si numai 3% supravietuiesc pentru a fi preluate de
a patra generatie. Asadar, sunt doar 3% sanse ca stra-nepotii fondatorului unui
astfel de business sa detina controlul acestuia!
Tema continuitatii
activitatii este deci una de importanta primordiala, pe care orice lider de
afacere de familie trebuie sa o aiba in vedere. Pregatirea din timp a
succesorului / succesorilor si definirea unui plan de actiune pe termen mediu
si lung, cu sau fara ajutorul unui specialist, trebuie sa reprezinte o
prioritate.
Alegerea viitorului
conducator al afacerii este o decizie cheie care trebuie facuta tinand cont de
parerea fiecarui membru al familiei si avand in vedere toate elementele
relevante. O alegere bazata pe sentimente si nefundamentata este o cale sigura
catre dezastru. Practicile cele mai des intalnite presupun ca noua generatie sa
castige mai intai experienta in afara business-ului familiei si sa demonstreze
abilitati de conducere si coordonare inainte de a primi fraiele afacerii.
Angajarea unui CEO
din afara familiei este de asemenea o optiune, destul de des intalnita la
afacerile de familie de traditie, in conditiile in care membrii familiei nu
doresc sau nu au abilitatile necesare pentru aceasta pozitie. O astfel de
situatie poate consta intr-o ”pauza” temporara, pe durata uneia sau mai multor
generatii sau poate fi definitiva, in conditiile in care membrii familiei
pastreaza proprietatea afacerii dar decid sa nu mai fie implicati activ in
aceasta.
Un alt tip de
”examen” care se necesita trecut de o afacere de familie este legat de acea
intrepatrundere de care vorbeam mai devreme, intre afacere si familie. Un model
sanatos presupune existenta interactiunii afacere-familie, dar fara ca aceste
subsisteme sa se ”canibalizeze” si unul dintre ele sa dispuna in mare
majoritate de resursele (umane, financiare si de timp) existente in afacerea de
familie, in detrimentul celuilalt. Mai plastic spus, bariera dintre cele doua
subsisteme trebuie sa fie permeabila, dar pana la punctul in care simbioza este
reciproc avantajoasa.
Concluzionand, putem
spune ca afacerile de familie au existat, exista si vor exista tot atata vreme
cat va exista omenirea si vor reprezenta liantul care sustine economia
mondiala. Tine de liderii fiecareia dintre aceste afaceri sa le faca sa fie
succese meteorice sau de durata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu